S-aude si-un clopot de scoala, E vânt, si-i pustiu, dimineata; Hârtii si cu frunze, de-a valma, Fac roata-n vârteje, pe-o piata. Se uita în zari catedrala, Cu turnu-i sever si trufas; Gradina orasului plânge, Si-arunca frunzisu-n oras. (G. Bacovia) O noua tema primim iarasi: surprindeti toamna in cateva poze. Superb, m-am gandit, toamna e trista, melancolica si reprezinta moartea, nu imi place, totusi culorile-i vii ma incanta mereu. Abia asteptam sa ies afara, numai eu si fotocamera, singure pe strazile incetosate. Sa surprind natura asa cum o vad eu, sa repictez realitatea prin propriu-mi adevar. Mare mi-a fost dezamagirea cand am realizat ca era mult prea intuneric sa mai pot face ceva, macar un pic asa cum imi imaginasem. Am incercat sa fug, sa scap, dar nu a fost posibil. Mi-am facut curaj si totusi am iesit afara. Catelul bucuros se juca prin frunze, nu am putut sa nu observ metamorfoza frunzelor produsa de toamna rece. Ceata facea ca