Toamna nocturna

S-aude si-un clopot de scoala,

E vânt, si-i pustiu, dimineata;

Hârtii si cu frunze, de-a valma,

Fac roata-n vârteje, pe-o piata.

Se uita în zari catedrala,

Cu turnu-i sever si trufas;

Gradina orasului plânge,

Si-arunca frunzisu-n oras.

(G. Bacovia)

O noua tema primim iarasi: surprindeti toamna in cateva poze.
Superb, m-am gandit, toamna e trista, melancolica si reprezinta moartea, nu imi place, totusi culorile-i vii ma incanta mereu.
Abia asteptam sa ies afara, numai eu si fotocamera, singure pe strazile incetosate. Sa surprind natura asa cum o vad eu, sa repictez realitatea prin propriu-mi adevar.

Mare mi-a fost dezamagirea cand am realizat ca era mult prea intuneric sa mai pot face ceva, macar un pic asa cum imi imaginasem.

Am incercat sa fug, sa scap, dar nu a fost posibil. Mi-am facut curaj si totusi am iesit afara.

Catelul bucuros se juca prin frunze, nu am putut sa nu observ metamorfoza frunzelor produsa de toamna rece. Ceata facea ca luminile de pe strada sa para o ghirlanda de lumini, parca anuntand bucuria craciunului care va sa vina in curand.

Era frig, si umed, nu am putut face tot ceea ce mi-am dorit. Flash-ul face sa para ca si cum totul ar fi plat, dar sunt multumita: tema mi-am terminat.